Ne găsiți și pe Google, Facebook și Airbnb. La rezervare directă prețul este mult mai mic. Putem oferi factură. A visat mama într-o noapte că vrea locșor lângă pădure. “Vreau casă la Cheia” și Tata: “Ce-ți trebuie?!" Asta prin ’92 când nimeni nu știa de DN1A, de “casă la munte". Zis și făcut. A fost a doua parcelă cumpărată pe Calea Vacii, cum se chema ulița noastră - căci ăsta era drumul vacilor din sat spre pășune. Mai era o casă în fața noastră și în rest pădure. Și au urmat vizite pe acolo (în drum spre Brașov la bunicii materni), ceva revelioane la vecinii de vizavi, întâlniri la ordinea zilei cu urșii, amintirea unui univers fabulos, magic, tot ce poate aprinde imaginația unor copii. A, și râulețul din spatele casei, pe atunci bogat și impetuos, forma iarna un lăculeț care îngheța și devenea patinoarul nostru. A, bașca că tata ne agăța ski-bob-ul de Dacie și ne trăgea așa până aproape de Brașov. Da, nu trecea nimeni pe DN1A, nu se dezăpezea, era de o frumusețe sălbatică care mi s-a întipărit adânc pe retină. Nu știa nimeni de locul ăsta. Era talismanul nostru. Ai mei au ridicat căsuța în ritmul hărniciei lor și al puținului timp rămas de la câmp (sunt mândri agricultori!). Până am terminat-o, valea s-a umplut de vile, noi am crescut și plecat de acasă. Dar de când o avem, nu există Paște sau Crăciun să nu-l bifăm aici. Aici ne odihnim cel mai bine și ne rezolvăm toate "stresurile" de familie plecăm pozitiv încărcați și relaxați. Haideți la Cheia ca să vă deconectați complet, să respirați aer tare de pădure. Doamne ce bine miroase mai ales după ploaie! Căsuța noastră nu e super lux dar e ceva mai mult ca o cabană și are un ”vibe” atât de bun că e terapie curată. ❤️

Ținem mult la căsuța aceasta imperfectă și ne dorim să vă simțiți la fel de bine pe cât o facem noi. Este locul de reuniune al familiei noastre și cuib pentru muuuulte amintiri frumoase. Eu, Cosmina, sunt cea care vă răspunde la mesaje. Sunt mamă a 3 copii minunați, specialist în politici și management de mediu și pasionată de agricultură și hrană sănătoasă. Mă străduiesc să vă primesc cât mai bine. Buna voastră dispoziție este satisfacția noastră.

După atâția ani de Cheia, avem și noi un mic drum ritualic : plecăm spre sat, trecem pe lângă derdelușul din spatele antenelor (altă mare fascinație a copilăriei), mergem spre hotelul Cheia, unde vizavi este un târg și un magazin deliciul copiilor cu toate chinezăriile posibile. Efectiv, nu pleci fără “să te agăți de ceva”. Târgulețul e mic și fermecător: vara, aduc oamenii de prin păduri aur: coarne, mure, zmeură, afine, fragi, bunătățurile dumnezeiești. Și de la tarabe, vă lipiți de niște papuci îmblăniți buni de cabană. De aici avem 2 opțiuni, fie mergem înainite și trecem de Zăganul și facem retur pe o uliță mai sus fie ne întoarcem un pic și intrăm la Muzeul Florilor de Mină (de NERATAT!!!, au niște cristale fascinante), facem pauză vizavi la Nea Titi la o bere pe cele 2 trunchiuri masive și apoi o luăm spre Mânăstire, intrăm pe aleea străjuită de coniferi înaaaalți, intrăm în curticica cochetă, dăm un ochi la poiata de găini și la mai nou -înființata păstrăvărie - sunt tare bine organizați călugării, gospodari! apoi trecem pe lângă cimitir și din nou antenele imense (de data asta le avem pe stânga) și o luăm pe potecuța din spatele caselor, trecem pe lângă Nicos și ajungem la noi. Și din toate părțile, ne oprim și remarcăm cu emfază: “Doamne ce frumoși sunt munții!” Vedeți? Aveți la greu ce face! 🙂